Dacă păcătuiesc, mai merg în cer?

Sunt câteva lucruri care trebuie discutate aici.

1. Stăpânirea de sine este o roadă a Duhului (Gal. 5:22) – Deoarece Duhul Sfânt ne conduce şi ne transformă vieţile, El doreşte să aşeze în noi această stăpânire de sine. În Biblie, procesul prin care un creştin devine treptat asemenea lui Iisus este numit „sfinţire” – o schimbare progresivă prin care Dumnezeu clădeşte sfinţenie şi caracterul Său în vieţile noastre.

2. Fiecare creştin se luptă cu păcatul, şi este foarte probabil ca păcatul cu care ne luptăm să ia forme diferite de la o etapă la alta a vieţii. Este important să Îi îngăduim lui Dumnezeu să ne arate unde anume este păcat în trăirea noastră şi să Îl lăsăm pe El să producă schimbare în noi la momentul şi în modul hotărât de El. Dacă ne vom opri asupra unui anumit păcat, încercând să-l înfrângem prin propriile noastre eforturi, este foarte probabil că nu vom avea izbândă. Dumnezeu este Cel care produce schimbarea în noi; aceasta nu se realizează datorită propriilor noastre eforturi, exercitându-ne propria voinţă în vreun anumit fel... Dumnezeu mai degrabă doreşte ca noi să focalizăm atenţia asupra Sa şi a puterii Sale. El doreşte ca încrederea pe care o avem cu privire la schimbarea vieţii noastre să fie pusă în El, şi nu în propriile noastre puteri.

3. Pavel s-a luptat cu dorinţele sale, iar acest lucru este descris în Romani 7. Cu cât încerca mai mult să asculte de lege, cu atât legea îl condamna mai mult, datorită faptului că o încălca. Care este concluzia sa? Atunci când se întreabă: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?“, tot el răspunde: „Iisus”; după aceasta, de-a lungul capitolului 8 din Romani, el argumentează răspunsul dat.

4. Iată alte câteva versete care pot fi de folos:

1 Ioan 1:7-2:2 – Menţionăm câteva afirmaţii din acest paragraf: „Dacă zicem ce că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire... Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre...”

Nici un creştin nu poate să trăiască o viaţă lipsită de orice păcat, o viaţă care să îi fie plăcută lui Dumnezeu în toate privinţele. Dar suntem primiţi de Dumnezeu în prezenţa Sa datorită faptului că Iisus a murit pentru noi; stăm înaintea lui Dumnezeu iertaţi şi socotiţi drepţi de Dumnezeu datorită dreptăţii desăvârşite a Domnului Iisus.

Romani 3:20-26 – „Căci nimeni nu va fi socotit drept înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi profeţii. Şi anume, dreptatea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi drepţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Iisus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate dreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate dreptatea Lui în aşa fel în cât, să fie drept, şi totuşi să socotească drept pe cel ce crede în Iisus.”

Dumnezeu spune că noi nu mai suntem sub lege (cu alte cuvinte, sub incidenţa poruncilor lui Dumnezeu şi a ceea ce El aşteaptă de la noi) în virtutea acţiunilor noastre. Dimpotrivă, noi beneficiem de harul Său, deoarece Iisus a împlinit cerinţele legii, şi pe baza harului divin putem noi avea o relaţie de comuniune cu Dumnezeu.

Temeiul vieţii veşnice este dat de credinţa noastră în Iisus şi nu de capacitatea noastră de a învinge păcatul. Iisus a murit pe cruce pentru păcatul nostru. El ne oferă iertare pe baza a ceea ce El a făcut. Datorită lucrării sale de mântuire noi suntem consideraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu şi devenim copii ai lui Dumnezeu.

Atenţia noastră trebuie să fie acum îndreptată asupra Cuvântului Său, cerându-I să clădească în vieţile noastre modelul biblic şi având încrederea că El va face acest lucru în vieţile noastre. Nu te lăsa descurajat de eşecuri, ci continuă să te încrezi în El, continuă să îţi pui nădejdea în puterea Sa de a te schimba şi de a te elibera de păcat. Ascultă-L, iar atunci când El îţi pune înainte o cale de a scăpa de ispită, urmează acea cale! (1 Corinteni 10:13). Însă nu uita niciodată că puterea transformatoare vine de la El, şi nu de la noi.