Cum să petreci timp în comuniune cu Dumnezeu
De-a lungul ultimilor ani, mi-am făcut obiceiul de a pune deoparte, în fiecare lună, o jumătate de zi pe care să o petrec în comuniune cu Dumnezeu. Acest timp s-a dovedit a fi unul benefic, edificator, devenind un bun prilej de analiză a umblării mele cu Domnul. În anumite situaţii, la sfârşitul timpului respectiv am înţeles în mod specific ce schimbări trebuie să fac în viaţa mea. Iar în foarte multe situaţii, m-am simţit împrospătat şi refocalizat din punct de vedere spiritual şi emoţional, datorită timpului pe care l-am pus deoparte pentru a citi, a reflecta, a asculta şi a-mi analiza viaţa.
Voi prezenta pe scurt câteva din ideile mele legate de modul în care să îţi petreci o jumătate din zi, sau chiar o zi întreagă, în comuniune cu Dumnezeu.
În primul rând, începe cu Dumnezeu. Psalmul 139 vorbeşte despre măreţia lui Dumnezeu – faptul că El cunoaşte totul, faptul că, oriunde am merge, El este prezent şi va fi lângă noi pentru a ne călăuzi. Autorul acestui Psalm, după ce a privit la măreţia lui Dumnezeu şi la grija Sa faţă de noi, se roagă lui Dumnezeu prin următoarele cuvinte:
„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima!Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!Vezi dacă sunt pe o cale rea,şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24)
Iată un mod deosebit de a-ţi începe timpul de părtăşie cu Dumnezeu:
a) Ţi se aduce aminte şi devii din nou conştient de măreţia şi transcendenţa Sa.
b) Meditezi din nou la faptul că Dumnezeu se relaţionează la tine şi îţi poartă de grijă.
c) Îi ceri lui Dumnezeu să îţi cerceteze inima, gândurile şi viaţa şi să te călăuzească.
În mod practic, acesta este felul în care încep fiecare timp special de comuniune cu Dumnezeu, dar nu întotdeauna recurg la Psalmul 139. Mi-am dat seama că, în ce mă priveşte, o metodă folosită de mai mult de două ori îşi pierde din capacitatea de a-mi sensibiliza inima. Însă mă pregătesc pentru acel timp cu o valoarea spirituală deosebită. Pentru prima parte, încerc să aleg un pasaj din Scriptură, un articol, un capitol dintr-o carte sau chiar o secvenţă muzicală.
După o primă parte „planificată”, restul timpului este lipsit de un anumit program prestabilit. Sunt mai multe lucruri pe care le-aş putea face:
- Aş putea citi integral o carte a Bibliei (de preferabil una mai scurtă) şi să îmi notez câteva aplicaţii simple la sfârşit.
- Aş putea să scriu în jurnalul personal câteva lucruri despre viaţa mea, luptele mele, relaţiile şi căutarea înţelepciunii lui Dumnezeu într-o anumită privinţă.
- La fel de bine, s-ar putea să doresc să fac o scurtă plimbare şi să mă rog pentru unele aspecte care mă frământă în momentul de faţă.
- S-ar putea să prefer să analizez programul meu de-a lungul lunii care a trecut şi să înţeleg aspecte în care a lucrat Dumnezeu şi pe care nu le-am sesizat datorită ritmului galopant al vieţii.
- S-ar putea să consider că este un timp prielnic să mă rog lui Dumnezeu să mă călăuzească în a-mi stabili anumite repere şi acţiuni clare pentru următoarele săptămâni.
Câteva întrebări care se ridică adesea:
Ce loc să aleg pentru acest timp?
Pentru mine, locul preferat este o cafenea aflată la o scurtă depărtare de faleza mării. Îmi dă sentimentul unei evadări, pot ajunge cu uşurinţă la malul mării, iar unii dintre oamenii interesanţi pe care îi poţi întâlni într-un oraş aflat pe litoral îmi reamintesc de faptul că acest timp cu Dumnezeu nu este cu totul rupt de realitate. Tot ceea ce Dumnezeu îmi spune sau modul în care El mă călăuzeşte trebuie să fie în legătură cu viaţa reală, nu ca şi cum m-aş afla în mijlocul unui deşert.
Ar trebui să fie oare oameni prin preajmă?
Fiecare dintre noi suntem diferiţi. Personal, mă pot concentra mai bine dacă în jurul meu este activitate care să îmi dinamizeze gândurile. Dacă ar fi un loc în care muzica sau oamenii din jur s-ar auzi tare, atunci într-adevăr nu m-aş mai putea concentra. Dar faptul că văd activitate şi oameni în jurul meu mă ajută să îmi focalizez atenţia asupra unor aspecte specifice. S-ar putea ca în ce te priveşte pe tine, să fii structurat sau structurată altfel. Încearcă să descoperi în timp cum şi când te poţi concentra cel mai bine.
Ce se întâmplă dacă adorm?
Eu nu mi-aş face griji prea mari. Cine crezi că ar putea fi ofensat dacă adormi? Dumnezeu? S-ar putea să fie chiar un semnal destul de clar cu privire la oboseala acumulată şi să preferi să odihneşti puţin înainte de a-ţi începe timpul de comuniune cu Dumnezeu. Unele dintre cele mai bune astfel de momente au constat dintr-un somn bun urmat de un timp foarte eficient de reflecţie şi înţelegere. Domnul este alături de tine chiar şi atunci când dormi, aşa că nu te învinovăţi. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu chiar şi pentru un pui de somn bun!
Cum să procedez dacă, după ce mi-am ales un loc, se întâmplă ceva ce îmi distrage atenţia?
Nu cred că părtăşia ta cu Dumnezeu şi, implicit, calitatea timpului respectiv sunt afectate dacă te duci într-un alt loc în care poţi avea mai multă linişte. Sau s-ar putea ca Dumnezeu să dorească să te rogi pentru oamenii a căror prezenţă ţi-a distras atenţia şi să dobândeşti o mai bună înţelegere cu privire la modul de viaţă al celor care trăiesc lipsiţi de nădejde (aceasta în ideea că este vorba de oameni care nu dovedesc teamă de Dumnezeu şi respect pentru semeni).
Cum să procedez dacă nu mai am ce să fac, ce să citesc, la ce să meditez şi pentru ce să mă rog?
Un timp de laudă este întotdeauna benefic; prin urmare găseşte un text din Scriptură şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru ceea ce Scriptura ne descoperă cu privire la El. De exemplu, de-a lungul Psalmului 138, întâlnim următoarele afirmaţii: „Mă închin în Templul Tău cel Sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta… În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat… Domnul este înălţat: totuşi vede pe cei smeriţi…” (v. 2-3, 6). De asemenea, poţi la fel de bine să asculţi o muzică prin care să fii inspirat la a-I aduce laudă lui Dumnezeu.
Dacă se întâmplă ca în tot acel timp să nu reuşesc decât să îmi liniştesc inima?
Să nu ajungi la concluzia că ai nevoie de ceva care să îţi dea mai multă energie. S-ar putea ca de data aceasta, tot ceea ce a dorit Dumnezeu de la tine a fost să te ducă într-un loc în care să stai în linişte înaintea Lui. Uneori se întâmplă ca, pe parcursul acestui timp, să ni se distragă de foarte multe ori atenţia, iar acest lucru să reprezinte pentru noi într-adevăr o provocare. Cu timpul, acest proces devine mai uşor, prin urmare trebuie să ai răbdare cu tine însuţi.
Sper ca de-a lungul acestui scurt articol, ceva să fi fost spus suficient de tare şi răspicat. Nădăjduiesc că am subliniat îndeajuns de clar că acest timp este petrecut cu Dumnezeu. Un astfel de timp este focalizat în primul rând asupra lui Dumnezeu, şi doar apoi asupra noastre propriei persoane. Elementul central nu este dat de speranţele, nevoile, dorinţele sau anticipările noastre. Rolul principal al unui astfel de timp pus deoparte este de a sta în comuniune personală cu Dumnezeu şi de a-I îngădui să lucreze în viaţa mea. Uneori sunt surprins. Uneori rămân fără cuvinte. Alteori intensitatea acelor momente conduce spre un extaz spiritual. Dar un lucru este clar pentru mine. De când am inclus aceste momente în programul meu, viaţa mea de ucenic al lui Iisus s-a schimbat mult în bine. Recomand din toată inima această disciplină de a stabili un anumit timp ca fiind pus de-o parte şi consacrat comuniunii cu Dumnezeu – aceasta indiferent cât de încărcată ne este agenda şi indiferent cât de multe solicitări ne asaltează.